Baletul – Arta si dans

“Dancers are athletes of God.” -Albert Einstein

Integrat în domeniul artei frumosului, baletul este deseori considerat mai mult decât un sport, mai mult decât o dezvoltare armonioasă a corpului. Acest tip de dans urmăreşte exprimarea nonverbală a eleganţei, a emoţiilor şi de ce nu, a gândurilor şi frământărilor omeneşti prin limbajul trupului. Ca orice spectacol, alături de teatru, operă şi film, baletul este în strânsă legătură cu termenul de catharsis, care înseamnă purificare, curăţare a sufletului şi a conştiinţei. Astfel, cei ce privesc tema pusă în scenă se identifică cu personajele, cu acţiunea şi evadează din monotonia sau nebunia şi aglomeraţia vieţii de zi cu zi, căutând o metodă de a-şi legitima faptele sau gândurile, sau de a privi o poveste ce şi-au dorit-o pentru ei.

Cuvânt ce provine din grecescul ballizo (βαλλίζω) sau latinul ballo, ballare şi care se traduce prin dans, a dansa, baletul s-a dezvoltat în Franţa şi Anglia, aceştia din urmă împrumutând termenul de la francezi în anul 1630 (en. ballet). Primele reprezentaţii care definesc baletul ce se va dezvolta ulterior sunt cele de la curtea reginei Franţei, Caterina de Medici, care s-a înconjurat de artişti italieni, de aceeaşi origine cu ea. Aceştia pun în scenă primul spectacol ce reunea dansul, muzica şi un fir narativ, intitulat Ballet Comique de la Reine. Baletul clasic va cunoaşte o ascensiune continuă începând cu perioada de glorie a regelui soare, Ludovic al XIV-lea. Suveranul înfiinţează în anul 1661 Academia Roială de Dans, care alături de Opera din Paris, condusă de Jean Baptiste Lully vor pune bazele reprezentaţiilor de scenă cunoscute de noi astăzi.

Pe lângă Italia, Franţa şi Angia, alte două centre europene care se remarcă în acest domeniu sunt Germania şi Rusia.

Printre cele mai renumite spectacole amintim Lacul Lebedelor, Spărgătorul de Nuci, Giselle, precum şi teme ale unor romane sau poveşti cunoscute puse în scenă, precum Anna Karenina, Roşu şi Negru, Don Qujote, Frumoasa din pădurea adormită. De asemenea, pe lângă propriile spectacole, baletul ca grup de dansatori profesionişti este cooptat pentru spectacole de operă şi teatru.

Save The Last Dance 2 (2006)

Regia: David Petrarca

Cu: zabella Miko, Columbus Short

Gen film: Drama

Durata: 90 minute


Sinopsis Save The Last Dance 2

Sara (Izabella Anna) se duce in New York pentru a duce la bun sfarsit visul ei si al mamei ei de a deveni balerina numarul unu a scolii. Ea face o vizita colegilor ei Zoe (Aybrey Dollar) si Miles (Columbus Short) care predau Hip Hop. Sara are ore de balet avand ca profesora pe faimoasa si stric severa Monique Delacroix (Jacqueline Bisset) pe care o si idoliatrizeaza ( Monique fiind o fire care solicita disciplina, incredintare si multa munca de la studentele ei). Cand Miles, care este compozitor, o invita pe Sara sa-l ajute cu niste idei pentru o coregrafie, pasiunea Sarei pentru Hip-Hop este aprinsa si in timpe se indragosteste de Miles. Cand ii este incredintata un rol la un eveniment important, ea simte ca trebuie sa foloseasca tehnici de balet si munca creativa oferita de Miles.


Save The Last Dance (2001)

Regia: Thomas Carter

Cu: Julia Stiles, Sean Patrick Thomas

Gen film: Drama

Durata: 113 minute

Premiera in Romania: 27.07.2001


Sinopsis Save The Last Dance

Ei provin din doua lumi diferite, doua culturi diferite dar cu toate acestea impartasesc una dintre cele mai fierbinti pasiuni: dansul!
Sara (Julia Stiles), care provine dintr-o clasa mijlocie, dintr-un orasel mic din Illinois, viseaza sa-si dedice viata baletului iar Derek (Sean Patrick Thomas), ‘printul incoronat’ al unui club de muzica local, din centrul orasului Chicago, danseaza pe alt ritm – cel al muzicii hip-hop. Cand se descopera, ei impart atat dragostea pentru dans cat si pasiunea care se naste intre ei. Dar acum, cei doi tineri trebuie sa treaca peste diferentele dintre ei si de asemenea sa faca fata impotrivirii prietenilor si a familiei pentru ca dragostea lor sa supravietuiasca.
Sara, o tanara alba, iubeste baletul si isi doreste sa ajunga in Juilliard. Cand mama ei moare intr-un accident de masina, Sara isi abandoneaza visele si se alatura tatalui ei Roy (Terry Kinney), de mult timp absent din viata ei, un muzician care traieste in partea de sud a orasului Chicago. Acolo, ea incepe sa urmeze cursurile unei scoli noi, unde majoritatea este de culoare, un campus urban foarte diferit din punct de vedere rasial si cultural.
Inca frustrata de pierderea mamei sale, ea gaseste consolare in prietenia cu Chenille (Kerry Washington), o tanara de culoare, cu un copil si necasatorita. Derek, fratele ei mai tanar, fiind si unul dintre cele mai populare personaje ale scolii o ghideaza pe Sara in arta hip-hop-ului. Iar dansul conduce la romantism si pasiune.
Tatal lui Sara nu poate accepta relatia fiicei lui cu colegul ei de clasa, relatie pe care si tinerele de culoare din scoala o detesta, in special Nikki (Bianca Lawson) o veche pasiune de-a lui Derek. De asemenea, Derek s-a trezit in fata altei ostilitati din partea prietenului sau din copilarie, Malakai (Fredro Starr) care se teme ca va pierde prietenia lui Derek. Cum anul scolar se apropie de sfarsit, cuplul descopera ca afectiunea si devotamentul care ii leaga pot ameninta in final sperantele lui Derek la o viata mai buna si redescoperirea visurilor lui Sara.
Producatorul David Madden declara: ,,Este un film despre contraste, despre dualitati”.
Regizorul Thomas Carter spune ca filmul intareste in mod pozitiv posibilitatea ca oamenii sa se iubeasca si sa se inteleaga unul pe celalalt chiar daca sunt de alte rase si provin din lumi diferite.

Soundtrack-ul ,,Save the Last Dance” contine cateva dintre cantecele celor mai populare staruri ale muzicii pop, hip-hop si R&B – K-Ci si Jojo, Lucy Pearl, Donnell Jones, Kevon Edmonds, Pink, Athena Cage (din Kut Klose), Soulbone si Fredro Starr (din Onyx).


Academia de Dans Beijing

Beijing este unul dintre acele orașe care prinde viață odată cu primele raze ale soarelui, iar studenții de la Academia de Dans Beijing (BDA) nu fac excepție de la această regulă. La ora 6:30, micii elevi deja își încep încălzirea de dimineață și turele de alergat. Până la ora 8, acești inițiați în arta baletului își perfecționează tendu-ul și développés la bare în sălile spațioase ale academiei.

Și sunt o grămadă de clase! BDA este cea mai mare instituție de învățământ pentru dans din întreaga lume. Cei 613,000 mp– cu indulgență dimensiunea Lincoln Center din New York– curprind 47 de studiouri de balet, care adăpostesc mai mult de 500 de angajați din corpul de învățământ și nu numai, iar cifra studenților se ridică la 2000.  Chiar dacă BDA este recunoscută pentru pregătirea în balet, această școală oferă și o varietate de programuri de dans, cum ar fi dans tradițional chinezesc și coregrafie. În această secție a prestigioasei academii, se va descoperii și o altă parte a lumii asiatice.

Istoria BDA

                   Fiind prima școală profesională de balet din China, BDA a fost fondată în 1954. În timp ce China prezintă o tradiție bogată în artele dansului folcloric, baletul nu avea aceeași popularitate în aceleași vremuri; în acest sens, noul guvern Comunist format în China a cerut ajutorul URSS să încheie un parteneriat pentru a construi această școală. Renumiți balerini și coregrafi ruși, incluzând-o pe maestra de balet a companiei Bolshoi Elena Oleg Sandrovna, au fost aduși pentru a pune bazele unui departament de balet.

Deoarece rușii aveau o influență considerabilă în întreaga lume a dansului (în curând și în BDA) începând cu anii ‘50, predarea are la bază tehnica Vaganova. Revoluția Culturală din China anilor 1960 a suspendat prezență rusă din cadrul școlii câțiva ani. Dar porțile academiei s-au redeschis pentru profesori din întreaga lume după moartea  din anul 1976 a liderului comunist chinez Mao Zedong, cel care a orchestrat Revoluția anterioară.”În timpul anilor ‘80, am întâmpinat un val imens de profesori din Statele Unite și din Europa, dornici să predea la academia noastră” afirmă Ding Zhong Xu, un profesor-veteran la BDA. ”Așadar, departamentul nostru de balet are multe influențe internaționale”.

Inițial, Academia accepta studenți cu vârste cuprinse între 11-18 ani, însă ulterior, această limită a fost extinsă. Acum, BDA oferă diplome de licență și de master în Arte Coregrafice, ale Dansului și Studii de specialitate, printre altele.

În prezent, BDA nu este numai pentru studenții care doresc să devină balerini. Există șase departamente de dans: Dans Clasic Chinezesc, Dans și Folclor Chinezesc, Balet, Coregrafie, Dans de Societate și departamentul de Studii de Dans. Școala oferă și cursuri de jazz, dans modern, hip hop și dans contemporan. Lucrul interdisciplinar este solicitat și este  încurajat. Studenții din ciclul secundar fac dans de caracter și dans modern, iar aceștia pot opta să studieze salsa, yoga și chiar și cursuri de nutriție .

Le Yin, formator principal la Pacific Northwest Ballet și Houston Ballet, care și-a început studiile de balet la BDA la 11 ani, spune că  expunerea și cunoașterea mai multor stiluri a fost extrem de benefică. ”Acest lucru conferă o imagine mult mai amplă potențialului dansator, ceea ce poate fi extrem de practică mai ales după  de intri  într-o companie profesionistă de balet și aceștia cer să dansezi contemporan sau să faci un stil experimental”. 

Intrarea în BDA

                    Periodic, BDA susține audiții pentru programul/ciclul secundar al școlii. Orice cetățean chinez poate călători până la Beijing să susțină audiția; însă cu scopul de a descoperi talente și în zonele mai puțin avantajate din punct de vedere economic, Academia trimite, de asemenea, profesori care să exploreze orășelele chineze în căutarea acestora. Dansatorii descoperiți prin această metodă, susțin în continuare o perioadă de probă și o audiție în Beijing. În timpul acesteia, care  include testarea abilităților de bază și improvizația, profesorii se focusează pe datele native ale concurenților. Anual, mai mult de 2000 de elevi susțin audiția pentru acest program, însă numai unul din 20 de dansatorii reușesc să treacă mai departe.

În timp ce majoritatea studenților sunt autohtoni, BDA prezintă un program internațional care permite studenților din alte țări să ”se înroleze” companiei pentru unul sau două semestre. Xu afirmă că școala are în vedere un program de schimb al elevilor, în parteneriat cu Universitatea din New York. 

Stilul de balet al companiei

                   Stilul predării își are rădăcinile în persuasivul și dramaticul stil rus și este influențat, în continuare, de către amprentele tehnicilor britanice și franceze. Unele dintre mișcările delicate ale capului și unduirea brațelor specifice dansului clasic autohton sunt integrate în materia claselor de balet. ”Academia a reușit să preia toate acele tehnici și să le metamorfozeze într-o tehnică individuală! Acum, stilul nostru unic devine parte integrantă din lumea internațională a baletului”.

Larissa Saveliev, co-fondator al  competiției internaționale de balet Youth America Grand Prix, spune că dansatorii de la BDA care participă în această competiție sunt ușor d eidentificat. ”Aceștia se remarcă în mod deosebit pentru calitatea ultramodernă a numerelor de dans contemporan, toate acestea fiind simultane cu conservarea unor forme clasice pure în timpul repertorilor clasice”.

 ”Profesorii de la această Școală sunt destul de severi cu studenții lor- chiar mai severi decât profesorii din Statele Unite. Însă, profesorii  chinezi sunt și extrem de devotați  elevilor” Yin completează, afirmând că ”aceștia își dedică și din timpul personal pregătirii lor, de multe ori stând după clase și repetând în plus cu o oră și jumătate, chiar două’’.

O zi în Academie

                      O zi tipică pentru elevii companiei de balet începe cu încălzirea de dimineață, care include exerciții pentru dezvoltarea flexibilității și preparații pentru sărituri și piruete. După micul-dejun, este o clasă de tehnică de balet, urmată imediat de dans de caracter sau exerciții pentru pas de deux. După prânz, elevii au ore de cultură generală timp de trei ore. După amiază, pot participa la ore de repertoriu sau își pot face temele. Weekendurile sunt încărcate de dans, de asemenea- la BDA se studiază sâmbăta și duminica, inclusiv!

În timpul semestrului, elevii au repetiții pentru spectacolul care marchează finalul de an studențesc.,, Lacul Lebedelor’’,’’Frumoasa din pădurea adormită’’,’’Spărgătorul de nuci’’, sau un balet tradițional precum’’ Lanterna Roșie sunt vizate de către companie pentru a face o impresie deosebită publicului. Ocazional, se organizează un turneu internațional cu scopul de a promova la nivel global talentul noii generații de balerini și balerine din China!

Cum ne sfatuiesc idolii contemporani ai dansului

Niciun dansator nu este perfect. Poate că ești mai flexibil pe partea dreaptă decât pe cea stângă, sau poate că nu reușești să duci până la capăt succesiunes uimitoare de piruete. Nu este nimic grav – până și profesioniștii se confruntă cu acest gen de probleme! Cheia succesului este aceea de a crea sau de a găsi noi tactici care te ajută să evoluezi ca dansator. Acest articol vine în întâmpinare cu sfaturi de la 13 dintre cei mai talentați dansatori din America de Nord– de la artificii tehnice până la lecții de viață- cu scopul de a vă ajuta în această artă fascinantă!

Alex Wong

  • Ca dansatori, corpul nostru are nevoie de multă odihnă și recuperare. În momentul în care dorm suficient de mult, corpul și mintea sunt odihnite și astfel informația poate fi mult mai ușor asimilată.
  • Nu vă ascundeți după hainele groase de antrenament. Este foarte important ca după încălzirea obișnuită, să scăpați de vestimentația în plus, care poate inhiba mișcările, tocmai pentru ca profesorii dar și voi înșivă să aveți o perspectivă mai amplă asupra propriului corp.
  • Află înspre ce ești înclinat și perfecționează-te! Nu te opri la un nivel general. Dacă sunt conștient că nu sunt suficient de flexibil sau că sunt prea mic de înălțime, știu că trebuie să îmi exersez mult mai mult celelalte calități.

Desmond Richardson

  • Rămâi hidratat! De exemplu eu beau pe lângă apă, Zico coconut water. Aceasta înlocuiește mult mai rapid electroliții și conține mai mult Potasiu decât 3-4 banane.
  • Ai grijă de alimentație! Asigură-ți aportul de proteine zilnic, niciodată nu uita să mânânci carne slabă și suficiente legume. Evită cât se poate zahărul. Când corpul meu este sănătos și eu sunt la capacitate maximă.

Keltie Coleen

  • Observă ceilalți dansatori. Înaine să te uiți în oglindă la propriile mișcări, e indicat să faci o privire de ansamblu. Observă ce mișcări  noi și interesante fac colegii tăi și încearcă să le incorporezi în propriul stil. Nu numai de la profesori poți învăța.

Joey Dowling

  • Învață cum să primești indicații! De asemenea e important să asculți tot ce ți se cere. Fii receptiv.
  • Fii realist cu tine însuți! Dacă vrei să faci parte dintr-o companie celebră de balet, realitatea și pretențiile trebuie să coincidă cu calitățile tale native. Pune tot efortul în antrenamente și fii în legătură mereu cu corpul tău.
  • Fii diferit!

Gillian Murphy

  • Fii curios să înveți! Citește, du-te la muzee și fii prezent la spectacole live de câte ori ți se oferă șansa. Aceste experiențe îți vor spori imaginația, spiritul artistic precum și dezvoltarea individuală.

 Heather Morris

  • Exprimă-te artistic! Fie că faci cursuri de actorie, canto sau dans, este foarte important ca aceste experiențe și să te mobilizeze atunci când ești pe scenă. Emoțiile trebuie să fie întotdeauna constructive.

Ida Saki

  • Este perfect normal să te întorci la exerciții de bază! Dacă consideri că ritmul de predare este mult prea accelerat, nu este nicio rușine să te oprești și să reconsideri antrenamentul. Revenirea va fi una puternică.
  • Creează-ți un scenariu în timp ce dansezi! Cui vrei să transmiți mișcarea mai departe? Apei? Nisipului? De ce ești înconjurat? Găsind răspunsuri la aceste întrebări, vei reuși să atribui dansului mai mult înțeles.

John Jasperse

  • Respectă semnalele pe care le trimite corpul tău! Mai ales când este vorba de durere. Văd tineri dansatori care cred că este în regulă să ignore aceste semnale. Sfatul meu e să nu îți neglijezi corpul – această meserie cere constanță. Într-un fel, afecțiunea fizică este cel mai bun profesor, fiindcă te învață că terbuie să rezolvi problema pe care o întâmnpină corpul tău. Învață din această experiență, pentru ca să eviți afecțiuni mult mai grave în viitor.
  • Găsește momente în coregrafie în care să reduci ritmul. Nu poți să dansezi mereu la aceeași intensitate. Așadar, ar trebui să intuiești momentele în care să îți remagazinezi energia și vitalitatea pentru a duce dansul la bun sfârșit.

Jeanine Mason

  • Introdu noi exerciții în antrenament! Personal, Yoga și Pillates m-au ajutat foarte mult în recuperare dar și din punct de vedere tehnic.
  • Fii o persoană echilibrată! Coregrafii angajează dansatori pe baza talentului lor, însă re-angajează oamenii care au o personalitate echilibrată. Este adevărat că sunt sute de mii de dansatori profesioniști în lumea aceasta, însă numai cine ești cu adevărat te departajează.

Andy Blankenbuehler

  • Cele mai bune lecții pe care le înveți pentru a deveni un bun dansator pot fi și cele dinafara studioului. Observă limbajele corporale ale oamenilor de pe stradă. Admiră cât de curajoși și naturali sunt copiii. Privește cum interacționează unii oameni și compară. Acestea sunt lucrurile pe care noi încercăm să le transpunem în dans.
  • Învață despre muzică! Studiază gamele și învață ce înseamnă un crescendo. Este foarte important să deții informații de teorie muzicală și să știi cum să le aplici în mișcare. Pe scurt, muzica este o hartă.
  • Viața oferă un spectru de emoții- frustrare, împlinire, răbdare, bucurie. Încearcă să le incluzi de fiecare dată în numărul tău. Nu te axa numai pe mișcări care transmit furie și iritare. Este un gest limitat și foarte puțin original. Audiența de obicei este impresionată atunci când regăsesc în interpretările dansatorilor aspecte bune din viața lor. Pentru a fi dansatori buni, trebuie să știm și cum să analizăm viața.

Debbie Allen

  • Dansul nu este un hobby, este un stil de viață. Faptul de a fi dansator definește cum îți vei petrece timpul și cum să te drămuiești cu partea financiară. Disciplina este esențială.

Misha Gabriel

  • Dezvoltă abilități de socializare! Unii coregrafi preferă să nu țină audiții, iar modalitatea de a fi acceptat în acea companie e să participi la cursurile pe care le oferă. În acest cadru, poți crea multe prietenii și relații profesionale care te vor ajuta de-a lungul anilor.
  • Fii conștient de calitatea evoluției tale ca dansator! Nu te axa numai pe constuirea unui CV. Echilibrează acest lucru cu antrenamentele, cursurile zilnice menite să îți perfecționeze calitățile de dansator.

Julie Kent

  • Nu sări peste mesele importante ale zilei! Este extrem de important să păstrezi obiceiuri alimentare sănătoase toată viața.
  • TU ești nucleul dansului. Ai nevoie de tehnică pentru a te expima prin mișcări, însă nuj este scopul suprem. Pune-ți în valoare personalitatea într-un dans și te asigur că sentimentul de satisfacție va fi cel care te va propulsa mai departe.

Sursa: http://www.dancespirit.com/

Tehnica Vaganova – Cum sa fii maestru

Precizie. Putere silențioasă. Rezistență controlată. Susținere imperială. Dansatorii inițiați în stilul Vaganova sunt ușor de identificat: tehnica lor este asimilată în totalitate, iar corpurile lor par a ”respira” mișcarea clasică- toate acestea ca rezultat al anilor de antrenament în această clasă.  Dar cine este femeia care a pregătit scena pentru acesti  dansatori ? Desigur, a fost o altă balerină de origine rusă, Agrippina Vaganova, care a reușit să revoluționeze arta baletului prin tehnica ce-i poartă numele.

Privind retrospectiv…

Vaganova a promovat Școala de Balet Imperială din St. Petersburg, în 1887 (Compania și școala ei afiliată sunt acum cunoscute în Statele Unite drept Kirov Ballet și the Vaganova Academy of Ballet, iar în Rusia, sunt cunoscute drept Maryinsky). A dansat în cadrul Baletului Imperial în timp ce Marius Petipa a fost maestrul de balet al companiei, dar după nouă ani, a părăsit scena pentru sala de balet. Prima ei elevă care a primit recunoaștere internațională a fost Marina Semenova, urmându-i Galina Ulanova, Irina Kolpakova și multe alte balerine rusoaice care și-au șlefuit talentul în sala de balet a Agrippinei. În  prezent, multe școli au la bază sistemul de antrenament Vaganova, cea mai proeminentă instituție fiind Academnmia de Balet Vaganova din St. Petersburg și școala afiliată, Academia de Balet Kirov din Washington, DC.

Yuri Grigoriev, a cărui școală din L.A antrenează elevi dansatori în stilul inconfundabil Vaganova, a fost anternat de către Nicolai Tarasov, un contemporan faimos cu Vaganova, la Academia Bolshoi din Moscova. Acesta afirmă că  ”Vaganova a fost cu adevărat sclipitoare. A reușit să ia cel mai bună pregătire tehnică a acelor vremuri și și-a pus amprenta individuală și definitivă”.

Tehnica

Ca balerină, Vaganova a fost distinsă pentru săriturile ei impresionante și tehnica elegantă, însă singura lacună a carierei era lipsa de expresivitate emoțională transpusă în dans. Acest reper critic a influențat relația dintre complexitatea pozițiilor picioarelor și expresivitatea artistică – elemente care definesc această tehnică. Vaganova a incorporat o progresie clară a dificultății între clase. A fost caracterizată de o atenție deosebită pentru detalii, ajungând aproape un impuls obsesiv. ”Avea un lucru special pe care se baza în fiecare zi să îl perfecționeze”, spune Grigoriev ”Ea putea să exerseze la bara de balet și o lună întreagă”. În momentul în care identifica un punct slab al tehnicii, încerca să îl corecteze revenind la bară. Construirea rezistenței înseamnă repetiție, repetiție, repetiție- nicio coregrafie până când toate detaliile constituiau un nucleu puternic. Aici sunt câteva dintre lucrurile pe care Vaganova a insistat întotdeauna:

Tendu:

Vaganova considera că acest pas de bază reprezintă fundația întregii artă a baletului clasic. ”Unul dinter profesorii mei din St. Petersburg ar afirma că poți face o disertație numai despre tendu, și poți sesiza cum influențează întregul antrenament”, remarcă Grigoriev. Piciorul lasă o primă poziție perfectă, alunecând cu vârful piciorului și continuându-se armonios cu călcâiul.

Épaulement:

”Épaulementul Vaganovei este caracterizat de formele armonioase descrise de către trunchi, brațe, cap, chiar și de direcția privirii” afirmă Edward Ellison, directorul artistic al Ellison Ballet-Professional Training Program din NYC care a studiat pedagogia la Școala Vaganova. Acesta consideră că cele mai proemimente caracteristici ale tehnicii Vaganova sunt balansul sculptural creat de epaulement și expresivitatea completată de expansivitate a port-de-bras-ului. Focusarea asupra unui Épaulement clar nu numai consolidează o tehnică puternică, ci și ajută dansatorii să evolueaze din punct de vedere stilistic.  De asemenea, începerea cu un port de bras bine definit conferă dansatorului o bază solidă cu scopul de a oferi loc expansiunii pieptului și libertatea mișcării brațelor.

Săriturile:

Pentru că această parte era una dintre preferatele ei, atenția Vaganovei era în mod natural fixată pe ballon. Sincronizarea port-de-bras-ului cu mișcarea picioarelor creează sărituri explozive, în timp ce demi-pliée-ul inițial reapare cu scopul de a-i oferi dansatorului putere de lansare și o aterizare stabilă. ”Deși sunt cunoscute pentru frumusețea lor elegantă, brațele nu se limitează la întrebuințările strict estetice” spune Ellinson. ”Au fost studiate îndeajuns pentru a fi și funcționale/practice”.  Brațele ar trebui întotdeauna să definească clar pozițiile și să se coordoneze cu mișcările de picioare. De exemplu, în grand jeté, brațele descriu intenționat prima poziție și se ridică în același timp cu  bătaia picioarelor, înclinând corpul în față. Aterizarea în arabesque este ancorată de către brațe, în timp ce linia arabesque-ului se finalizează cu un plié al genunchiului din față.

Procesul unic prin care Vaganova a incorporat elita mișcărilor în dezvoltarea tehnicii ei nu s-a oprit încă – odată cu recunoașterea globală, inevitabil sunt aduse noi influențe stilistice. În timp ce semnătura originală Vaganova poate fi aplicată în cazul multor (sau chiar tuturor) tehnicilor de balet clasic, este important de precizat că diferite stiluri, de la Cecchetti sau Bournonville , s-au influențat unul pe celălalt. Și, în prezent, mulți directori artistici nu doresc să vadă în trupa lor predispoziția către un singur stil; mai degrabă, ar fi impresionați de baza fundamentată a unui amenstec omogen de stiluri. Chiar și pentru dansatorii care doresc să aparțină unei companii de balet clasei, abilitatea de a explora orice gen, de la clasic la contemporan, este imperios necesară. Așadar, devine din ce în ce mai greu de a delimita stilurile de balet fundamentale, însă filozofia deschizătoare de noi căi de explorare a Vaganovei, insistența și atenția asupra sălilor de studiu unde fiecare pas este semnificativ- acestea sunt caracteristicile care vor imortaliza întotdeauna această tehnică.

Anatomia unei piruete perfecte

Ah, piruetele! Sunt niște operațiuni mici și delicate. Nimic nu echivalează cu adrenalina la terminarea unui set de piruete multiple, însă totul trebuie calculcat până în cel mai mic detaliu, pentru rezultate vizibile. Așezarea! Ritmul! Viteza!- este ușor să resimți frustrări atunci când execuți aceste mișcări. Articolul de față vine în întâmpinarea voastră și vă poate ajuta în identificarea și evitarea unor posibile incidente pe care le presupun piruetele.

Ajutor! Nu pot să mă coordonez!

Dacă atunci când faceți piruete vă simțiți ca într-un program al ciclului rotativ de la mașina de spălat, atunci șansele ca dvs să aveți o lipsă coordinativă sunt foarte mari.  De obicei, dansatorii anticipează piruetele en dehors prin rotirea piciorului de echilibru, chiar înaintea rotirii propriu-zise; astfel brațele nu sunt sincronizate cu membrele inferioare.

Pentru a evita această problemă, încercați să inițiați poziția passé prin rotirea inițială în relevé și aducând brațele în poziția 1. Susțineți partea superioară a corpului- de la șolduri la umeri- și imaginați-vă brațele ca un volan care ghidează întreaga mișcare.

Ajutor! Nu pot să fixez punctul

Un ”punct” indecis, letargic sau distorsionat poate cu ușurință să vă încurce execuția unei piruete. În primul rând, stabilește un punct mental înainte de rotație- schimbarea acestuia în mijlocul execuției este o rețetă pentru dezastru. Alegeți un obiect sau punct specific din încăpere la care să reveniți cu privirea de fiecare dată . Focusarea asupra acestuia este esențială.

Unii dansatori nu pot duce seria de piruete până la capăt tocmai pentru că nu își adaptează și focusează privirea suficient de rapid, în timp ce alții fac mișcarea de rotație a capului mult prea brusc.  Bo Spassof și Stephanie Wolf Spassoff, directori ai The Rock School in Philadelphia, le spun studenților săi să acorde atenție ritmului pe care îl are fiecare punct și să compare fiecare rotație cu o perlă dintr-un colier. ”Întregul colier este alcătuit din perle diferite, distincte” spune  Wolf Spassof . În acest sens, fiecare piruetă ar trebui să aibă identitatea clasă, depinită de către acel punct-unu, unu, unu- astfel, vei putea obține imaginea fiecărei turații”.

Ajutor! Nu pot să îmi țin echilibrul!

Chiar dacă tendința generală este de a ridica șoldul cu care se lucrează-lăsând echilibrul pe partea opusă-, sau de a ”arunca” partea superioară a corpului înspre spate, aliniamentul deficitar vă va afecta echilibrul. Aliniamentul și rezistența corpului sunt chei către execuția unei piruete perfecte!

”Nu este suficient să gândești ‘înalță-te’” continuă Spassoff. Ce înseamnă să te înalți? Desigur, șoldurile și mușchii abdominali formați, precum și un suport solid al picioarelor- toate sunt vitale. Dar experții recomandă abordarea piruetelor dintr-o perspectivă științifică. Ce forțe sunt necesare pentru a menține corpul în echilibru?

Pentru a vă susține pe un picior, gândiți-vă  la două energii – una în ascensiune și cealaltă în sensul opus- în timp ce sunteți în relevé, asemenea unui arc și a unor săgeți. Lasăți-vă greutatea în piciorul de suport, iar în același timp, ridicați-vă piciorul opus în passé. În timp ce apăsați, gândiți-vă la perspectiva unui corp cu tendința de înălțare, eliberând toată greutatea de pe șolduri.

Ajutor! Nu pot să fac piruete în pointe!

Piruetele în pointe creează un nou set de probleme. La prima vedere, platforma mică de susținere înseamnă mai puțină suprafață și, implicit, mai puțină tracțiune. Nu aveți nevoi de aceeași forță în pointe cum o aveți în flexibilii clasici, așadar va trebui să vă adaptați noii situații. Christine Winkler, solistă a companiei Atlanta Ballet, își aduce aminte de performanța a 32 fouetté-uri într-un spectacol, sperând să ducă până la capăt această serie spectaculoasă. Însă, aceasta a rezultat în căderea ei  atenuată în poziția șezut încă rotindu-se în tutu ”Am avut senzația că aș fi făcut un număr complicat de breakdance”, își amintește, râzând. ”Am folosit prea multă forță și nu m-am sincronizat corect”.

Mulți dintre dansatori abordează  piruetele din pointe într-o manieră ezitantă, iar consecința este ajungerea în passé prea târziu. ”Va trebui să atingeți înalțimea maximă în passé”, afirmă Wolf Spassoff.  În completare, gândiți-vă la o revenire ușoară, dar rapidă a pointe-ului chiar dedesubtul centrului corpului.

Baletul a aparut in Franta

Ştiaţi că…baletul a apărut pentru prima dată în Franţa anului 1581 ?

În toamna anului 1581, sora reginei Louise a Franţei urma să se mărite cu ducele de Joyeuse. Dorind ca acea ocazie să intre în memoria colectivă drept cel mai extravagant eveniment social al acelui an, sau al oricărui alt an, mama regelui, Caterina de Medici, care îşi părăsise ţara natală, Italia, ca mireasă a ducelui devenit ulterior Henric al II-lea, l-a însărcinat pe muzicianul şi profesorul de

dans al curţii, Baltazarini di Belgioioso, să pregătească banchetul. Belgioioso, cunoscut în Franţa sub numele Beaujoyeux, nu a dezamăgit-o pe regina-mamă. El a conceput spectacolul Ballet comique de la Reine, prezentat în Sala Bourbon a Palatului Luvru pe data de 15 octombrie 1581. Din punctul de vedere al multor istorici, acesta a marcat apariţia baletului.

Spectacolul grandios de pantomimă, poezie, cântec şi dans, care a durat şase ore, nu avea prea multe în comun cu ceea ce numim în prezent balet. În absenţa unei scene propriu-zise, artiştii au evoluat pe pardoseala sălii, în timp ce spectatorii s-au cocoţat în galerii plasate de-a lungul pereţilor. Şi deşi în titlu era inclus cuvântul comique, această producţie s-a dovedit extrem de serioasă, având ca subiect evadarea lui Ulise din mrejele vrăjitoarei Circe. În final, zeii greci au învins-o, iar poporul a omagiat o regină mult mai însemnată – cea care domnea în acele vremuri şi era prezentă la spectacol, regina Louise a Franţei.

Ecaterina a fost foarte mulţumită de spectacolul pus în scenă şi a distribuit ilustraţii ale acestuia în toată Europa. Cât despre Beaujoyeux, el nu era în întregime autorul spectacolului, unele elemente fiind preluate de la Curţile Italiei şi Franţei din secolele anterioare. Însă prin folosirea paşilor de coregrafie, mai ampli, în contrast cu mişcările libere utilizate anterior, s-a înregistrat o realizare revoluţionară în istoria dansului.

Notiţele consistente ale lui Beaujoyeux oferă o imagine destul de clară asupra modului în care acesta şi-a conceput opera. Toate mişcările, scria el, se bazau pe „aranjamentul geometric al mai multor persoane ce dansează simultan în acordurile unei armonioase muzici instrumentale”. De fapt, toţi coregrafii vremii trebuia să posede cunoştinţe de geometrie, deoarece aceştia se străduiau să reflecte în mişcările dansatorilor perfecţiunea orbitelor planetare şi armonia ideilor metafizice.

Având în vedere faptul că în această fază incipientă a baletului dansatorii purtau costume lungi şi incomode care le limitau destul de mult mişcările, nu se foloseau familiarele salturi, prize cu partener şi paşi făcuţi pe poante. Aceste elemente, definitorii pentru baletul clasic, au fost prezentate pentru prima dată în anul 1820, în cartea coregrafului Carlo Blasis, Tratat elementar de teorie şi practică în arta dansului. Publicarea acestei lucrări a marcat naşterea oficială a baletului clasic.

sursa: www.lovendal.ro

La Sylphide

“La Sylphide” este un balet în două acte, iar în primul act, acţiunea se petrece într-un conac scoţian. Este dimineaţa nunţii lui James şi Effie, iar el a adormit în fotoliu. O fiinţă supranaturală, nimfă a aerului, Silfida, îngenunchează alături de el. Ea îl sărută pe frunte, iar el se trezeşte. Fermecat de apariţia ei, el încearcă s-o prindă, dar nu reuşeşte. Ea fuge spre şemineu şi dispare pe horn. Neliniştit, James îşi trezeşte prietenii, dar nimeni nu a văzut misterioasa fiinţă. Gurn, rivalul lui James la mâna lui Effie, soseşte şi află astfel că James s-a îndrăgostit de altcineva decât Effie.

“Dacă eu stau jos şi mă gândesc la faptul că am făcut asta de 10 ani, o să fiu o Silfida foarte tânără, foarte îndrăgostită, dar dacă mă gândesc că am făcut asta de 100 de ani, deja Silfida mea o să aibă o altă mişcare, o altă greutate, o altă dorinţă, o altă pasiune pentru James. Totul depinde cum mă simt în ziua respectivă. Dacă sunt foarte emoţionată şi foarte bucuroasă şi foarte copilăroasă, atunci Silfida mea devine cu aceleşi emoţii. (…) Sunt atâtea emoţii în modul în care Silfida poate să fie pentru James”, spunea Alina Cojocaru. Emoţiile transmise de Alina Cojocaru au ajuns sâmbătă seară la public, care a întâmpinat-o cu aplauze.

Spectacolul continuă. Pregătirile pentru nuntă sunt în toi, dar James abia o observă pe Effie. În schimb, ea e curtată de Gurn, pe care îl ignoră. James se implică şi el în pregătirile pentru apropiata căsătorie, dar îşi dă curând seama că gândurile sale nu zboară la viitoarea lui soţie, ci undeva în afara castelului. Silfida încă era în gândurile sale.

În scenă îşi face apariţia o bătrână, Madge. James, simţind prezenţa ei negativă, nu îşi poate ascunde antipatia, mai ales că o vede şezând lângă locul unde dispăruse Silfida. El îi comandă lui Madge să plece, dar Effie îl linişteşte şi îl convinge să o lase în pace deoarece poate prezice viitorul. Madge face profeţii: Effie se va căsători cu Gurn. James, furios pe ea, o ameninţă, iar Madge îl blestemă. Effie fuge să se îmbrace pentru nuntă, lăsându-l pe James într-o cumplită tulburare.

În paşi de danşi, cu graţie şi bucurie, Silfida se reîntoarce şi îi apare din nou lui James. Ea îşi mărturiseşte dragostea pentru el şi crede că îşi aparţin unul altuia. Intră însă Gurn, surprinzându-l pe James vorbind cu o femeie. El încearcă să îi comunice lui Effie acest lucru, dar nu reuşeşte să o convingă că James îi înşală sentimentele. Când începe petrecerea de nuntă, Silfida reapare, iar James nu poate rezista propriilor sale sentimente pentru ea, fuge de la nuntă şi o urmează în pădure. Effie rămâne cu inima sfâşiată de durere. Se trage cortina.

Actul al II-lea a începe într-o poiană în pădure.

În mijlocul pădurii, învăluită de ceaţă, vrăjitoarea Madge îşi plănuieşte răzbunarea împotriva lui James. Ea pregăteşte un văl magic pe care îl fierbe în cazanul ei. Ceaţa se ridică şi apar James şi Silfida. Ea îi prezintă tărâmul în care locuieşte, îi aduce fructe de pădure şi apă şi evită îmbrăţişările lui pătimaşe. Pentru a-l înveseli, Silfida îşi chemă spiritele – surori, iar pădurea se umple de zâne, care dansează pentru James. Oricât ar încerca el să prindă Silfida, nu reuşeşte.

Prietenii lui Effie şi James ajung în pădure căutându-l pe cel care trebuia să fie mire. Gurn găseşte pălăria lui James, dar Madge îl convinge să nu spună nimănui. Profitând de dispariţia lui James, Gurn o cere în căsătorie pe Effie, iar fata, încurajată de vrăjitoare, acceptă. Toţi nuntaşii pleacă să sărbătorească nunta lui Effie cu Gurn.

Între timp, James o caută cu disperare pe Silfidă, iar Madge îl convinge că vălul pregătit de ea îi va da puterea să o prindă. Silfida apare şi, văzând vălul primit de James, este încântată. Ea îl lasă pe James să i-l pună în jurul umerilor, iar el o sărută. Îmbrăţişarea lui este însă fatală, iar aripile Silfidei cad pe pământ. Disperat, James vede în depărtare ceea ce putea să fie petrecerea sa de nuntă. Când Madge îl forţează să vadă ceea ce a pierdut, el îşi dă seama că în încercarea de a obţine ceva de neatins a pierdut totul.

Rose Gad

Rose Gad sa născut în Danemarca în 1968.

A studiat la Scoala de Balet al Teatrului Regal Danez.

S-a alăturat Royal Danish Ballet în 1985 și a devenit prim-solista în 1991.

În 1997 a plecat pentru doi ani, la Baletul din Hamburg pentru de a reveni la Royal Danish Ballet de la Copenhaga.

Repertoriul sau include;

Rolurile titulare  in La SylphideManon si Caroline Mathilde, Hilda in A Folk Tale, Eleonora in The Kermesse in Bruges, Odette/Odile in Swan Lake, Juliet in Romeo and Juliet si Aurora in Frumoasa adormita.

Roluri solo in PartitaPas de Deux,  L’après-midi d’un faun, si  Simphonia a 5-a de Mahler .

 

Nopti albe (1985)

Regizor: Taylor Hackford
Scenaristi: Nancy Dowd
Eric Hughes
James Goldman
Durata: 136 minute
Nikolai Rodcenko este un dansator rus care a emigrat in vest. Dupa 8 ani, avionul in care se afla are o defectiune si aterizeaza fortat pe teritoriul Rusiei.
Ajuns din nou in tara natala, Kolia este recuperat de autoritati si izolat intr-un apartament in care il cunoaste pe un american negru, Raymond care locuieste aici ,in ciuda conditiilor grele, alaturi de sotia sa,rusoaica Daria.
In acest timp, KGB-ul pregateste revenirea pe scena artistica a marelui balerin-fiu ratacitor. Avand aceeasi pasiune pentru dans, Kolya si Raymond se imprietenesc si, in scurt timp,Kolia reuseste sa-i convinga pe Daria si Raymond sa il ajute sa evadeze.
Cu sustinerea Galinei Ivanova, dansatoare si fosta iubita care nu-i intelege “tradarea”repetata, Kolya transmite mesaje prietenilor din afara blocului comunist, pregatindu-si plecarea.

Marius Petipa

Rusia şi Franţa nu pot să-l împartă pe remarcabilul dansator şi maestru de balet Marius Petipa, fiecare ţară considerându-l al său. Şi există temeiuri în acest sens. Marius (Ivanovici, potrivit patronimicului rusesc) Petipa s-a născut în oraşul francez Marseille la 11 martie 1818.
Tatăl său, Jean-Antoine Petipa, a fost artist de balet şi deja din copilărie Marius a evoluat în balete puse în scenă de tatăl său.

El a participat alături de el în turnee în Franţa, SUA, Spania. În 1847, a fost invitat în Rusia, unde a dansat în ariile principale ale pieselor de balet din acele timpuri: „Paquita”, „Esmeralda”, „Faust”, „Corsarul”. În plus, Petipa a fost maestru de balet şi, totodată, a jucat roluri în piesele montate de el.

A devenit celebru în 1862, punând în scenă baletul „Fiica faraonului”. Din acel moment a creat peste 50 de piese de balet originale.

Apogeul creaţiei sale sunt considerate „Frumoasa adormită“, „Lacul lebedelor” de Piotr Ceaikovski, de asemenea, „Raymonda” de Glazunov sau “Don Quijote” de  Ludwig Minkus.

A doua jumătate a secolului al XIX-lea este numită „epoca lui Petipa”. Datorită lui, baletul rusesc este considerat cel mai bun din lume. Marius Petipa a murit în anul 1910 în orăşelul Gurzuf din Crimeea.

Cenusareasa

Balet în doua acte (1945)
Muzica de de Serghei Prokofiev (1891-1953)
Libretul: Mihai Babuska după Nikolai Volkov, inspirat de povestea lui Charles Perrault
Durata: 1 ora și 30 minute
Act I
Tabloul 1

Camera de zi a unei familii înstărite. Două surori sclifosite se pregătesc de bal, cosând un șal. Lângă șemineu stă o a treia fată, Cenușăreasa. Tatăl lor scrie, așezat la birou. Surorile ei vitrege încep să se certe pentru șal, iar disputa este tranșată de Mama vitregă, care îl taie în două. Cenușăreasa deretică prin casă, apoi cele trei femei și tatăl ies. Privind pe furiș tabloul mamei ei în timp ce îl șterge de praf, Cenușăreasa și-o amintește cu nostalgie. Revin Mama și Surorile vitrege; îl ceartă și pe tată pentru că nu dă uitării trecutul. La ușă apare o bătrână care cere ceva de mâncare. Cele trei o alungă, dar Cenușăreasa o oprește și-i oferă o bucată de pâine. Încep pregătirile pentru balul de la curte unde sunt invitate, ocazie cu care Prințul își va alege logodnica. Intră, pe rând: croitorii, cizmarul, bijutierul. Mama vitregă și fetele ei iau chiar și lecții de dans. În sfârșit, pleacă cu toții, iar Cenușăreasa ramâne singură. Visul ei de a merge la bal este întrerupt de apariția cerșetoarei, care se transformă în Zână…

Tabloul 2

… aceasta este însoțită de suita Anotimpurilor, fiecare aducând câte un cadou: rochia, pantofii, mantia și colierul. Zâna transformă un dovleac într-o caleașcă și pornesc cu toții către palat.

Actul II
Tabloul 3

În sala de bal își fac apariția Mama și Surorile vitrege, care își găsesc curând câte un partener. Prințul și companionii își primesc invitații. Cenușăreasa, venind însoțită de zânele anotimpurilor îi răpește inima. Prinșul cere să se aducă portocale, pe care Mama și Surorile vitrege le apucă rapid de pe tavă. Invitații se retrag, făcând loc marelui adagio, dansat de Prinț și Cenușăreasă. Orologiul începe să bată miezul nopții, moment când vraja urmează să se rupă. Cenușăreasa fuge, pierzând din grabă un pantofior.

Tabloul 4

În camera sa, Prințul se gândește cu tristețe la frumoasa dispută. Miniștrii și însoțitorii săi încearcă să-l înveselească și îl conving să pornească în căutarea celei căreia îi aparține pantoful pierdut.

Tabloul 5

Din nou acasă, Cenușăreasa își rememorează balul. Abia când pantoful îi cade din poală, își dă seama că a fost realitate. Intră Mama și Surorile vitrege, povestind afectate despre petrecere și despre misterioasa prințesă străină.
Se anunță intrarea suitei Prințului, care cere tuturor femeilor din regat să probeze pantofiorul pierdut. Surorile vitrege se străduie în zadar să-l încalțe, iar când vine rândul Mamei vitrege, Cenușăreasa se repede să o ajute. Pantoful celălalt îi scapă și adevărul iese la iveală.

Tabloul 6

Cei doi îndrăgostiți dansează un adagio, într-o lume de basm, numai a lor…

 

Serghei Prokofiev

Serghei Serghievici Prokofiev (rusă: Сергей Сергеевич Прокофьев (n. 23 aprilie (stil vechi 11 aprilie) 1891 – d. 5 martie 1953 (cu 50 de minute înaintea lui Stalin) a fost un compozitor neo-clasic, unul dintre cei mai mari compozitori ruși ai tuturor timpurilor. De la miniaturi instrumentale până la simfonii, concerte și muzică de film, creația sa cuprinde aproape toate genurile muzicale.

Născut la Sontovka, a arătat încă de mic aptitudini pentru muzică, scriind prima sa lucrare, “Galop indian”, la vârsta de numai 5 ani (lucrare scrisă, inițial, în fa lidian, ulterior, “corectată” de mama sa, care i-a explicat ca sonoritatea va fi mult mai frumoasă dacă va adăuga si bemol – la acea vreme micul Serghei neîndrăznind să atingă clapele negre ale pianului).

Una din cele mai cunoscute creații muzicale ale sale în România este baletul Romeo și Julieta. Clasicul secolului XX. La 9 ani compune prima sa opera, “Uriașul”.Viața sa se imparte in 4 perioade:

1909-1918: Compune în diverse genuri muzicale: “Simfonia nr. I”, povestea simfonică “Гадкий утёнок”, ciclul de piese pentru pian “Мимолётности”, opera “Игрок” (“Jucătorul”), baletul “Сказ про шута” (“Povestea despre măscărici”). În 1918 Prokofiev pleacă într-un turneu de concert, însă se intoarce tocmai peste 10 ani.
1918-1933: În această perioadă el a cutreierat cele mai mari și importante țări de pe glob: Franța, Japonia, Cuba, țările europene. Prokofiev concertează în calitate de compozitor, dirijor(al propriilor creații) și interpret(pianist fiind). Compune: Concertele nr. 2 si 3 pentru pian, opera “Любовь к трём апельсинам”, la comanda lui Deaghilev compune baletul “Стальной скок”.
1933-1941: Întorcându-se în Moscova, începe cea mai productivă perioadă în viața lui Prokofiev. Compune baletul “Romeo si Julieta” (1935), muzica la filmul “Alexandr Nevski (“Alexandr Nevski”), opera “Семён Катко” (“Simion Katko”), un șir de cantate, muzica pentru copii: ciclul de piese pentru pian “Детская музыка”, povestea simfonică “Петя и волк”(“Petrică și Lupul”).

Anii de război și tot restul vieții: Compune opera grandioasă pe motivul romanului lui Tolstoi “Război și pace”, baletul-poveste ”Cenușăreasa”, simfonia dramatică nr. 5, muzica la filmul “Иван Грозный” (Ivan cel Groaznic). În următorii ani compune opera “Повесть о настоящем человеке” (Povestea unui om adevărat), baletul “Сказ о каменном цветке” (“Povestea despre floarea de piatră”), Concertul-simfonie pentru violoncel și orchestră. Continuă să compună pentru copii: suita “Зимний костёр” (“Rugul de iarnă”). Simfonia nr. VII a fost ultima sa lucrare de mari proporții.

Serghei Prokofiev a fost decorat cu Premiul Lenin (postum) în 1959 și cu Premiul Stalin în 1946, 1947 și 1951.

Romeo si Julieta

Romeo și Julieta este un balet în 3 acte și 11 tablouri de Serghei Prokofiev.
Libretul: A. Piotrovski, S.Prokofiev, S Radlov și L.Lavrovski după tragedia omonimă de William Shakespeare.

Opera începe într-o piață publică din Verona unde Samson si Gregorio poartă discuții despre ura lor pentru familia Montague. Apoi își face apariția și Benvolio care încearcă să-i despartă, dar lupta continuă o dată ce vine și Tybalt. Toți aceștia au fost convinși să renunțe la conflict de către copiii celor două familii. Apoi Lady Montague întreabă de Romeo, iar Benvolio și Montague își fac planuri pentru a-l face să renunțe la iubirea care-l mistuie.

În scena a doua a actului 1, Paris îi spune lui Capulet că vrea să se însoare cu Julieta, dar acesta nu renunță ușor. Romeo află de la servitorul lui Capulet că va avea loc o petrecere la palat și se hotărăște să participe la aceasta. Julieta este anunțată de mama sa că Paris dorește să o ia în căsătorie, dar ea refuză. La petrecerea organizată de Capulet, Romeo alături de Mercutio, Benvolio și Tybalt își fac apariția. Purtând însă măști, Romeo reușește să vorbească cu aleasa inimii sale și chiar să o sărute. După acest moment, cei trei prieteni de care era însoțit Romeo, află ca acesta s-a strecurat în grădina Capuletilor pentru a vorbi cu Julieta. În urma acesteia, Romeo pleacă la părintele Lorenzo pentru a-l ruga să-i cunune pe cei doi îndrăgostiți.

Mai târziu, cei patru prieteni discută între ei, dar sunt întrerupți de doica Julietei care vrea să se asigure că planurile lui Romeo sunt cât se poate de sincere. După ce află acest lucru, ea îi spune Julietei, care se duce la părintele Lorenzo pentru a se spovedi. Aici, ea se întâlnește cu alesul inimii sale cu care se și cunună.

Dupa aceasta, într-o piață publică are loc o confruntare cu spada între Romeo și Tybalt, iar Mercutio, încercând să-i despartă, este omorât de rivalul lui Romeo. În final, ucigașul îl provoacă din nou la duel pe Romeo, dar este omorât de acesta. Despre această întâmplare află prințul și Lady Capulet, care hotărăsc ca Romeo să plătească cu propria-i viață pentru faptele sale. Apoi are loc o discuție între doică și Julieta în care doica dezaprobă atitudinea pozitivă a fetei în privința „ucigașului” vărului ei Tybalt.

Între timp, Romeo se ascunde în chilia părintelui Lorenzo, dar este urmărit de doică până acolo. Aceasta îi dă un inel din partea Julietei și-i spune care îi este starea. Totodată, Capulet și Paris pun la cale căsătoria acestuia din urma cu Julieta. După toate acestea, Julieta vorbește cu mama sa despre planurile tatălui ei de a o căsători cu Paris. Tatăl său află și se ceartă cu ea. Între timp, doica încearcă să o convingă să se marite cu nobilul, deoarece Romeo va muri sigur. După cearta cu părinții, Julieta se duce să se spovedească părintelui Lorenzo, care o sfătuiește să se mărite cu Paris miercuri, iar înainte de noaptea nunții să bea licoarea din sticluță pe care i-o va da el, care va da impresia ca este moartă, dar ea se va trezi după 24 de ore.

În ziua nunții, în timp ce pregătirile erau în toi și toți membrii familiei împreună cu servitorii sunt ocupați, Julieta bea conținutul sticlei și este găsită de doică în pat, toți membrii familiei fiind anuntați, nunta nemaiputând avea loc. Romeo, fiind anunțat de Balthazar că iubirea lui este moartă, cumpără de la un farmacist o sticlă de otravă și pleacă într-acolo. După înmormântarea Julietei în cavoul familiei, Romeo se bate cu Paris și-l omoară. Între timp, părintele Lorenzo încearcă să ajungă la timp pentru a-l vesti pe Romeo că totul este o înscenare, însă stând de vorbă cu Balthazar, ajunge prea târziu și-l găsește pe băiat întins la podea, otrăvit. Julieta se trezește și văzându-l pe Romeo întins și nemișcat, se sinucide cu pumnalul iubitului ei. Toți membrii ambelor familii descoperă corpurile neînsuflețite și află de la Lorenzo tot ce s-a întamplat. În final, cele două familii se împacă ajungând la concluzia că ura lor a dus la moartea lui Romeo și a Julietei. Piesa se termină cu o elegie pentru îndrăgostiți: “Pentru că nu a fost niciodată o poveste de mai mult vai/Decât cea Julietei și al ei Romeo.”

Raymonda

Balet in trei acte (sase scene)
Muzica: Aleksandr Glazunov
Coregrafia: Marius Petipa (1898)
Premiera mondiala: 7 ianuarie 1898, Teatrul Mariinsky, Sankt Petersburg
ACTUL I, Scena 1

Este ziua de nastere a Raymondei, iar maestrul de ceremonii pune la punct detaliile serbarii. Cativa trubaduri isi exerseaza abilitatile de spadasini. Altii canta la viola si lauta. Captivate de muzica lor, domnisoarele de onoare danseaza cu pajii.

Se aude sunet de trambita. Maestrul de ceremonii anunta sosirea unui sol din partea lui Jean de Brienne, logodnicul Raymondei, plecat in Cruciada. Contesa, mama Raymondei, isi cheama fiica pentru a primi scrisoarea si darurile de la logodnicul ei. Printre daruri este si un portret al lui de Brienne.  Raymonda citeste scrisoarea si ii spune mamei ei ca de Brienne urmeaza sa  soseasca in ziua urmatoare.

Maestrul de ceremonii anunta sosirea lui Abderakhman, un sef sarazin. Contesa si Raymonda sunt surprinse de vizita neasteptata, insa il primesc pe oaspete si pe suita lui. Abderakhman o admira pe Raymonda si incearca sa o cucereasca, facandu-i daruri scumpe. Contesa il invita pe Abderakhman sa ia parte la serbarea in cinstea Raymondei. Abderakhman accepta bucuros si planuieste sa o rapeasca pe Raymonda. Scena se umple de invitati, care se prind intr-un dans general. Ziua se apropie de sfarsit, oaspetii isi iau ramas-bun de la gazde. In cele din urma, Raymonda ramane singura cu domnisoarele de onoare si cativa prieteni apropiati. Se asaza intr-un jilt si canta la harpa, in timp ce prietenii ei danseaza. Apoi ii da harpa uneia dintre domnisoarele de onoare si danseaza chiar ea. Obosita, se asaza in jilt si adoarme.

 

Scena 2
In vis, se face ca Jean de Brienne coboara din portret si o conduce pe Raymonda in gradina, unde danseaza un pas de deux. Insa visul se risipeste, iar in locul logodnicului mult asteptat, Raymonda il descopera pe sumbrul Abderakhman, care isi reinnoieste avansurile. Raymonda isi pierde cunostinta.
Scena 3

La ivirea zorilor, domnisoarele de onoare si pajii o gasesc pe Raymonda adormita in gradina si o duc in castel.

ACTUL AL II-LEA

In curtea castelului se desfasoara serbarea in cinstea zilei de nastere a Raymondei. Raymonda asteapta cu nerabdare sosirea lui de Brienne, insa Abderakhman se apropie de ea cu pasiune, insistand ca fata sa-i acorde un dans. Raymonda accepta. Abderakhman le porunceste membrilor suitei sale sa danseze in onoarea Raymondei – dans sarazin si dans spaniol. Maurii si spaniolii se prind intr-un dans ce devine din ce in ce mai intens.

 

In punctul culminant, Abderakhman incearca sa o rapeasca pe Raymonda. In acest moment isi face aparitia Jean de Brienne, insotit de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Raymonda se arunca in bratele logodnicului ei. De Brienne si cei din alaiul sau il ameninta pe Abderakhman si pe ai sai, insa regele intervine si le propune celor doi rivali sa se lupte in duel. Se da o lupta pe viata si pe moarte, in care Abderakhman este rapus.

ACTUL AL III-LEA
In castel are loc nunta Raymondei cu Jean de Brienne. Sarbatoarea este deschisa de mai multe dansuri de caracter, urmate de un grand pas honoré, in care amandoi mirii danseaza cate o variatie, inainte de a-si uni destinele pentru totdeauna.

Fantana din Bahchisarai

Fantana din Bahchisarai este un poem coregrafic in 4 acte, cu prolog si epilog, compus de Boris Asafiev (compozitorul caruia i se datoreaza si muzica baletului Flacarile Parisului) pe un libret de Nikolai Volkov, dupa poemul omonim al lui Aleksandr Puskin. Coregrafia poarta semnatura lui Rostislav Zaharov. Premiera mondiala a baletului a avut loc la 28 septembrie 1934, la Teatrul Kirov (azi Mariinsky) din Leningrad.

Orasul care da titlul poemului si al baletului, Bahchisarai, este situat in Crimeea centrala si a fost capitala a Hanatului tatar. Palatul din Bahchisarai a fost construit de hanul Sahib I Giray in 1532, an ce marcheaza si fondarea orasului. Printre locurile care amintesc de stralucitoarea viata a hanilor sunt Fantana de aur, Marea Moschee, Haremul sau Sala Divanului.

Punctul de atractie al palatului il constituie Fantana lacrimilor, care dateaza din 1764. O legenda spune ca Qirim Giray, un han neinfricat, s-a indragostit de o printesa numita Dilara. Aceasta fata era tot ce avea hanul mai scump pe lume. Insa fericirea lor nu a durat mult: frumoasa printesa a murit pe neasteptate, otravita, din gelozie, de una dintre femeile din harem. Coplesit de durere, Qirim Giray si-a inmormantat iubita cu cele mai inalte onoruri, ridicand in memoria ei un mauseoleu. Langa mausoleu, din ordinul hanului s-a sapat si o fantana. Potrivit legendei, aceasta fantana este o expresie a tristetii in care s-a cufundat hanul dupa moartea iubitei sale Dilara.

Legenda interpreteaza metaforic simbolurile cuprinse in Fantana. Floarea de marmura este vazuta ca un ochi inlacrimat. Lacrimile umplu cupa inimii cu durere si amaraciune. Cupele mai mici in pereche semnifica timpul care vindeca tristetea. Insa amintirile reinvie durerea. Ciclul acesta se reia pana cand persoana respectiva isi incheie misiunea pe pamant si paseste in vesnicie, simbolizata de spirala din partea de jos a Fantanii.

Puskin a vizitat Palatul din Bahchisarai in 1820, iar impresiile sale de calatorie au fost reunite, sub forma lirica, in poemul Fantana din Bahchisarai, publicat in 1824.

SUBIECTUL

Prolog

Hanul Ghirei viseaza langa “Fantana lacrimilor”, construita in amintirea Mariei.

Actul I

Intr-un vechi castel, Maria, fiica unui nobil polonez, isi sarbatoreste ziua de nastere. Castelul este inundat de lumina, iar invitatii sunt delectati cu muzica. In parcul castelului isi fac aparitia Maria si logodnicul ei, Vaslav, fericiti. Portile castelului se deschid larg si oaspetii coboara in parc in ritmul solemn al unei poloneze. Gazda si frumoasa lui fiica deschid dansul.

Deodata, printre invitati isi face loc seful garzilor castelului, ranit, aducand vestea unui atac tatar. Printul Adam isi aduna oastea. Femeile se refugiaza in castel. Polonezii se pregatesc sa ii infrunte pe tatari.

Catelul e in flacari. Oastea poloneza este rapusa in lupta. Maria si Vaslav fug prin foc, incercand sa scape. Fuga lor este zadarnicita de Hanul Ghirei. Vaslav il ataca, insa moare strapuns de pumnalul lui Ghirei. Hanul se apropie de fata lipsita de aparare, ii smulge valul de pe fata si ramane uimit de frumusetea ei.

Actul al II-lea

Haremul Hanului Ghirei, in palatul din Bahchisarai. Printre tinerele din harem se afla si Zarema, «steaua iubirii», sotia preferata a lui Ghirei. Rasuna muzica razboinica. Sotiile si amantele se pregatesc sa il intampine pe Han.

Tatarii se intorc din razboi, aducand cu ei prada bogata. Maria, facuta prizoniera, este atent supravehgheata. Ghirei intra in harem. Pare ingandurat. In zadar incearca Zarema sa il binedispuna: coplesit de iubirea pentru Maria, Hanul o ignora. Zarema isi da seama ca a pierdut dragostea lui Ghirei.

Celelalte fete incearca si ele sa il distreze pe stapan. Zarema vrea sa ii recastige sentimentele de odinioara, insa in zadar. Ghirei o respinge si pleaca, iar Zarema se prabuseste de durere.

Actul al III-lea

O odaie somptuoasa in palatul Hanului. Pazita de o batrana, frumoasa Maria isi deplange soarta. Harpa este tot ce i-a mai ramas din viata, libertatea si fericirea de altadata.

Visarea fetei este intrerupta de Ghirei, care o implora sa ii accepte iubirea si averea. Insa tot ce simte Maria pentru cel care i-a ucis logodnicul, familia si prietenii sunt teama si repulsia. Ghirei iese indurerat din camera.

Tarziu in noapte, Zarema se strecoara in odaia Mariei. Ii povesteste printesei despre dragostea ei inflacarata pentru Ghirei, cerandu-i Mariei sa il indeparteze pe Han, ca s-o ajute sa ii recastige iubirea. Maria nu poate intelege vorbele pline de pasiune ale Zaremei, care ii provoaca spaima.

Brusc, Zarema vede pe podea coiful lui Ghirei. Stapanita de gelozie, Zarema se napusteste asupra Mariei cu un pumnal. Printesa este hotarata sa se lase strapunsa de taisul armei. Ghirei intra in odaie si incearca sa o opreasca pe Zarema. Este prea tarziu: Maria moare, rapusa de rivala ei.

Actul al IV-lea

Curtea palatului Hanului. Ghirei este inconjurat de servitori, razboinici si sclavi. Nimic nu il mai inveseleste pe Han, nici prazile bogate, nici frumoasele sale iubite.

Garzile o conduc pe Zarema la moarte. Ghirei le ordona sa o arunce de pe o stanca inalta. Nurali, generalul apropiat al Hanului, incearca sa il faca sa se razgandeasca, insa Ghirei este de neinduplecat. Dupa executia Zaremei, Hanul le porunceste tuturor sa il lase singur.

Epilog

Ghirei sta langa «Fantana lacrimilor»: amintirile ii aduc din nou aproape imaginea frumoasei Maria.

Baletul la Opera Romana

În 1924, la trei ani de la instituţionalizarea Operei Române (fosta denumire a Operei Naţionale Bucureşti), Anton Romanovski se stabileşte în România, punând bazele primei companii de balet. De origine poloneză, fostul prim-solist dansase alături de Vaslav Nijinsky, Anna Pavlova, Tamara Karsavina şi Mathilda Kshesinskaia. Primele spectacole de balet pe care le pune în scena sunt puternic influenţate de stilul marelui coregraf Mihail Fokin.

În 1929, Vera Carally, absolventă a Şcolii Imperiale de Balet din Moscova, fostă prim-solistă a Teatrului Bolşoi şi membră a companiei „Baletele Ruse”, condusă de Serghei Diaghilev, preia conducerea companiei. Ea montează în 1932 „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, după coregrafia originală, cu o distribuţie alcatuită în întregime din dansatori români. În acelaşi an sunt prezentate în premieră mai multe balete românesti: „La Piaţă” de Mihail Jora, “Taina” de Mihai Andricu, „Nunta în Carpaţi” de Paul Constantinescu.

Prima maestră de balet a companiei bucureştene a fost Floria Capsali, a cărei activitate a început din anul 1938. Ea reorganizează trupa de balet, mărind-o, promovează tinerii interpreţi în rolurile principale şi formează o generaţie de asistenţi de care se ocupă îndeaproape. În lucrari ca „Demoazela Măriuţa” de Mihail Jora , “Priculiciul” de Zeno Vancea sau “Carnavalul” de Robert Schumann, ea creează un autentic amestec între folclor şi dansul cult.

După cel de-al doilea război mondial, sunt invitaţi maeştri de balet şi coregrafi ruşi: Seda Vasilieva (“Fântâna din Baccisarai” de Boris Asafiev), Ivan Kurilor (“Macul roşu” de Reinhold Glier) şi Igor Smirnov (“Călăreţul de aramă” de Reinhold Glier).
Începând din 1953, după inaugurarea actualei clădiri a Operei Naţionale Bucureşti, repertoriul se îmbogăţeşte cu divertismente de balet şi miniaturi coregrafice care însumează aproximativ 50 de lucrări create în stiluri diferite, de la academic la neoclasic şi modern: “Rapsodia română” de George Enescu, “Preludiu la după-amiaza unui faun” de Claude Debussy, “Rapsodia albastră” de George Gershwin, “Şeherazada” de Nicolai Rimski Korsakov etc.

În 1957, Oleg Danovski reia “Lacul lebedelor”, Tilde Urseanu creează “Spărgătorul de nuci” de Piotr Ilici Ceaikovski, iar Vasile Marcu pune în scenă “Giselle” de Adolphe Charles Adam, “Frumoasa din pădurea adormită” de P.I. Ceaikovski şi “Romeo şi Julieta” de Serghei Prokofiev. Printre coregrafiile originale se numară “Concertul în fa” de George Gershwin şi “Simfonia fantastică” de Hector Berlioz în coregrafia lui Oleg Danovski, “Tricornul” de Manuel De Falla şi “Şeherazada” de N. Rimski-Korsakov în coregrafia lui Vasile Marcu, “Bolero” de Maurice Ravel, “Petruşka” de Igor Stravinski, “Mica serenadă” de Wolfgang Amadeus Mozart şi “Simfonia neterminată” de Franz Schubert în coregrafia Tildei Urseanu. În acelasi timp, repertoriul companiei de balet propune lucrări româneşti ca “Haiducii” de Hilda Jerea, în coregrafia lui Vasile Marcu, “Călin” de Alfred Mendelssohn, în coregrafia Tildei Urseanu, “Prinţ şi cerşetor” de Laurenţiu Profeta, “Nastasia” de Cornel Trăilescu, în coregrafia lui Oleg Danovski.

Prim-solişti ai companiei, datorită interpretării lor artistice de excepţie, apreciată nu doar cu ocazia participării lor la concursurile internaţionale de balet sau la festivalurile de gen, ci şi cu prilejul nenumăratelor turnee pe care le efectuează o lungă perioadă de timp, primesc recunoaşterea internaţională care îi îndreptăţeste la un loc în galeria marilor stele ale baletului: Irinel Liciu, Gabriel Popescu, Valentina Massini, Sergiu Ştefanschi, Magdalena Popa, Ileana Iliescu, Elena Dacian, Gheorghe Cotovelea, Marinel Ştefănescu, Petre Ciortea, Ioan Tugearu, Rodica Simion.

Începând din 1965, după turneul susţinut la Paris cu spectacolul lui Stere Popescu, “Ciocanul fără stăpân” de Pierre Boulez, mulţi balerini aleg să-şi continue cariera în străinătate, predând ca maeştri de balet sau pedagogi: Magdalena Popa, Sergiu Ştefanschi (Canada), Marinel Ştefănescu, Ştefan Bănică, George Bodnarciuc (Italia), Pavel Rotaru, Marin Boeru (SUA), Aurora Rotaru (Suedia), Cristina Hamel, Rodica Simion (Germania), Gelu Barbu (Spania), Gigi Căciuleanu, Ruxandra Racovitza (Franţa).

De-a lungul anilor, personalităţi consacrate ale scenei internaţionale au interpretat spectacole de neuitat pe scena ONB: Vladimir Vasiliev, Ekaterina Maximmova, Mihail Barîşnikov, Maina Gielgud, Elisabeth Platel, Jean Guizerix, Willfried Piollet, Margot Fonteyn, Birgit Culberg, Mats Ek, Andrian Fadeev, Anton Bogov, Giuseppe Picone, Alina Cojocaru, Johan Kobborg. De asemenea, publicul fidel reprezentaţiilor de balet ale ONB a avut ocazia să aplaude cu admiraţie trupele teatrelor: Teatrul din Kirov, Teatrul Balşoi din Moscova, Royal English Ballet din Londra, Baletul Cubanez din Havana, Hamburg Ballet, Miami Atlanta Ballet din SUA, Culberg Ballet din Suedia, Opera din Atena, Komische Oper din Berlin, dar şi companiile de dans contemporan conduse de Gigi Căciuleanu, Karine Saporta, Joseph Nadj şi Nederlands Dans Theatre.

După 1990, sub conducerea artistică a lui Ioan Tugearu (1990-1993), a Ilenei Iliescu (1993-2001), a lui Mihai Babuşka (2001-2008), a lui Gheorghe Iancu (2008-2009), a Simonei Şomacescu (2009 – 2011) repertoriul companiei de balet cuprinde titluri ca: “Romeo şi Julieta” de Serghei Prokofiev, “Cocoşatul de la Nôtre Dame” (colaj muzical), “Anna Karenina” de P. I. Ceaikovski, în coregrafia lui Ioan Tugearu, “Frumoasa din pădurea adormită” de P. I. Ceaikovski, „Carmina Burana” de Carl Orff, “Spărgătorul de nuci” de P. I. Ceaikovski, “Roşu şi Negru” de Livia Teodorescu – Ciocănea, în coregrafia Alexei Mezincescu, “Daphnis şi Chloé” de Maurice Ravel în coregrafia lui Gelu Barbu, “Cenuşăreasa” în coregrafia lui Mihai Babuşka, “Baiadera” de Ludwig Minkus, “Corsarul” de Adolphe Charles Adam după coregrafia lui Marius Petipa, “Simfonia fantastică” de Hector Berlioz în coregrafia lui Gigi Căciuleanu, “Lacul lebedelor” de P.I. Ceaikovski şi “Femei” (colaj muzical) în coregrafia lui Gheorghe Iancu.

Sub conducerea artistică a Simonei Şomacescu (2009-2011) compania de balet a ONB a prezentat in Premieră Naţională spectacolele: “Vals Fantezie”, “Serenada” în coregrafia lui George Balanchine, “Tango. Radio and Juliet”, în coregrafia lui Edward Clug şi “Falling Angels”, în coregrafia lui Jiří Kylián.

Începând din 2011, Compania de Balet a Operei Naţionale Bucureşti este manageriată artistic de prim-balerinul Alin Gheorghiu.

First Position

Un documentar care urmareste șase tineri dansatori din întreaga lume care se pregatesc pentru “Youth America Grand Prix”, unul dintre concursurile de balet cele mai prestigioase din lume.
În fiecare an, mii de dansatori aspiranti intra în una din competiții de balet cele mai prestigioase din lume, “Youth America Grand Prix”, unde visele pot deveni realitate. În runda finală, cu sute de concurente pentru doar o mână de burse de elită și contracte, nimic un rabat de la perfecțiune nu este acceptat.

Filmul a castigat prima poziție la Festivalul International de Film Totonto 2011 unde a fost numit cel mai bun documentar. A castigat, de asemenea, Premiul Juriului la San Francisco Doc Fest, Premiul publicului pentru cel mai bun documentar la Festivalul International de Film de la Dallas , Premiul publicului pentru cel mai bun documentar la Festivalul Internațional de Film de la Portland, și Premiul Publicului pentru cel mai bun documentar la DOC New York.

Regia este semnata de Bess Kargman.

Lacul lebedelor

Lacul lebedelor (rus. Лебединое Озеро, Lebedinoie ozero) este un balet de Piotr Ilici Ceaikovski (opus 20).

Libretul

Libretul baletului (în 4 acte) este unul dintre cele mai cunoscute și a fost pus în scenă pentru prima dată în 1877 în Moscova la renumitul Teatru Bolșoi, coregraf fiind Julius Reisinger, având ca sursă de inspirație o veche legendă rusă (după alții, o legendă germană, dacă judecăm după numele personajelor principale: Siegfried, Odette – Odillia, Rotbart ș.a.) și a corespuns pretențiiilor compozitorului rus. Paradoxal nu a fost primit foarte bine pe moment. Totuși, în 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. Marius Petipa s-a ocupat de primul și al treilea act (de la castel), iar Lev Ivanov de al doilea și ultimul act (actele de la lac). Între timp, textul a fost de mai multe ori transcris și modificat, astfel că unele versiuni au un final diferit față de cel original.

Legenda despre prințese transformate în lebede de un vrăjitor rău, în care vraja lui poate fi spulberată numai prin iubirea unui prinț, se poate întâlni în basmele mai multor popoare.

Actul I

În prolog aflăm despre transformarea în lebădă a unei prințese, blestemată de geniul rău, Rotbart. Urmează o petrecere la majoratul prințului Siegfried, căruia mama îi propune ca a doua zi să-și aleagă o mireasă. Dansurile nu-l înveselesc; mai degrabă pleacă singuratic spre malul lacului din parcul castelului de unde se văd în zare ruinele unui vechi palat. Gândurile sunt întrerupte de zborul unui stol de lebede care poposește pe malul lacului, lângă ruine. Dornic să le vâneze prințul ia arbaleta și aleargă prin pădure.

Actul II

Ajunse la mal, lebedele se transformă în prințese chiar în momentul în care Siegfried voia să o țintească pe cea mai frumoasă. Lebedele îl înconjoară, iar cea mai frumoasă dintre ele, Odetta, îi destăinuie blestemul lor. Siegfried este hotărât să lupte pentru nimicirea geniului rău, Rotbart, dar Odetta îl previne că nu prin luptă poate dezlega blestemul, ci prin iubire.

Actul III

În sala de onoare a palatului îi sunt prezentate lui Siegfried mai multe tinere posibile mirese. El le refuză și se arată cucerit de o stranie pereche care intră neanunțată, recunoscând în trăsăturile fetei (de fapt sora lui Rotbart) pe Odilia. Acceptă să se căsătorească cu ea, călcându-și astfel jurământul.

Actul IV

Trădată, lebăda-prințesă se vede condamnată la prelungirea blestemului. Siegfried vine, recunoscându-și greșeala și implorând iertarea. Iubirea celor doi este mai puternică decât Rotbart. Blestemul se risipește la cele dintâi raze ale aurorei.

Spectacole

Premiera a avut loc la Balșoi Teatr (Teatrul Mare) din Moscova pe 4 martie (20 februarie stil vechi) 1877, avândul ca dirijor pe Semen Riabov și în coregrafia lui Julius Reisinger. Din păcate, publicul epocii nu era obișnuit cu stilul “simfonic” al unei muzici pentru balet, așa că nu a înțeles bogăția partiturii. La aceasta s-a adăugat și coregrafia mediocră a lui Julius Reisigner, ceea ce a făcut ca primele reprezentații să fie un real eșec.

După moartea compozitorului, la cererea conducerii teatrului Mariinsky din Sankt Petersburg, Marius Petipa și Lev Ivanov au modificat coregrafia baletului, iar dirijorul teatrului Mariinsky, Riccardo Drigo, a adus mai multe modificări partiturii. În noua formă, baletul a avut premiera pe 15 ianuarie 1895. A fost un succes bine meritat. Deși au mai existat și alte versiuni, aceasta este reprezentată în mod curent.